„Bipolar” este un termen folosit pentru a descrie o tulburare de dispoziție cunoscută sub numele de tulburare bipolară. Aceasta este o afecțiune mentală caracterizată prin schimbări extreme ale dispoziției, care pot varia de la stări de excitare extremă (manie) până la perioade de tristețe profundă sau depresie. Tulburarea bipolară afectează modul în care o persoană gândește, simte și se comportă, iar aceste schimbări ale dispoziției pot avea un impact semnificativ asupra vieții de zi cu zi. În acest articol, vom explora ce înseamnă să fii bipolar, cum se manifestă această afecțiune și ce implică gestionarea ei.
Ce înseamnă să fii bipolar?
A fi „bipolar” se referă, de obicei, la o persoană care suferă de tulburarea bipolară, o afecțiune psihiatrică ce implică fluctuații extreme ale stării de spirit. Aceste fluctuații sunt de obicei clasificate în două tipuri principale de episoade: manie (sau hipomanie) și depresie. Persoanele cu tulburare bipolară pot experimenta perioade de timp când se simt foarte energice și optimiste (manie), urmate de perioade în care se simt foarte triste, obosite și apatici (depresie).
Simptomele tulburării bipolare
Tulburarea bipolară este marcată de două tipuri principale de episoade:
- Episoade maniacale (sau hipomaniacale) Mania este o stare de excitare extremă, în care persoana poate simți o energie nemăsurată, o stimă de sine exagerată și o impulsivitate crescută. Într-un episod maniacal sever, o persoană poate deveni iritabilă, să aibă un comportament riscant sau să ia decizii impulsive care pot avea consecințe negative. Simptomele pot include:
- Stare de euforie sau hiperactivitate
- Vorbire rapidă și gândire rapidă
- Lipsa somnului, fără a simți oboseală
- Comportamente impulsive sau riscante
- Exagerarea abilităților sau a realizărilor personale
- Distragerea atenției ușor
- Sentimentul că nu există limite
Există, de asemenea, un episod mai ușor numit hipomanie, care este o formă mai puțin severă de manie, dar care poate totuși afecta viața cotidiană.
- Episoade depresive În perioada depresivă, persoana cu tulburare bipolară poate experimenta o stare persistentă de tristețe, pierdere a interesului pentru activitățile de zi cu zi și oboseală extremă. Simptomele unei depresii majore includ:
- Sentimente de tristețe sau gol interior
- Pierderea interesului sau plăcerii în activitățile obisnuite
- Somn excesiv sau insomnie
- Scăderea apetitului sau supraalimentare
- Sentimente de vinovăție, inutilitate sau disperare
- Gânduri de suicid sau auto-vătămare
- Oboseală extremă sau lipsa de energie
Tipuri de tulburare bipolară
Există mai multe tipuri de tulburare bipolară, fiecare având propriile caracteristici:
- Tulburarea bipolară de tip I: Aceasta este forma cea mai severă, caracterizată de episoade maniacale severe, care pot dura cel puțin o săptămână. Persoanele cu acest tip de tulburare pot experimenta și episoade depresive majore.
- Tulburarea bipolară de tip II: Persoanele cu acest tip de tulburare experimentează episoade hipomaniacale (mai ușoare decât mania) și episoade depresive, dar nu au episoade maniacale severe.
- Tulburarea bipolară ciclotimică: Acest tip implică fluctuații ale stării de spirit, dar aceste fluctuații nu sunt suficient de severe pentru a îndeplini criteriile pentru manie sau depresie majoră. Persoanele cu acest tip de tulburare pot experimenta perioade lungi de instabilitate emoțională.
- Tulburarea bipolară rapid ciclică: Aceasta se caracterizează prin patru sau mai multe episoade de manie, hipomanie sau depresie pe parcursul unui an.
Cauzele tulburării bipolare
Deși cauzele exacte ale tulburării bipolare nu sunt pe deplin înțelese, cercetările sugerează că o combinație de factori genetici, chimici și de mediu poate contribui la dezvoltarea acestei afecțiuni:
- Factori genetici: Studiile sugerează că tulburarea bipolară are o componentă ereditară, ceea ce înseamnă că persoanele care au un membru apropiat al familiei cu această afecțiune au un risc mai mare de a dezvolta tulburarea bipolară.
- Factori chimici și biologici: Modificările în echilibrul neurotransmițătorilor din creier, cum ar fi serotonina, dopamina și norepinefrina, pot contribui la tulburarea bipolară. De asemenea, structura și funcționarea anumitor părți ale creierului pot juca un rol important.
- Factori de mediu: Stresul, traumele emoționale sau evenimentele majore din viață (cum ar fi pierderea unei persoane dragi sau schimbări semnificative) pot declanșa episoadele bipolare, mai ales în cazul celor predispuși genetic.
Tratamentul tulburării bipolare
Tulburarea bipolară poate fi gestionată eficient printr-un plan de tratament care include:
- Medicamente:
- Stabilizatoare ale dispoziției (de exemplu, litiu) sunt folosite pentru a preveni fluctuațiile extreme ale dispoziției.
- Antidepresive pentru a trata episoadele depresive.
- Antipsihotice pentru a controla episoadele maniacale severe sau hipomania.
- Terapia psihologică: Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) sau alte forme de terapie pot ajuta pacientul să înțeleagă mai bine tulburarea, să identifice semnele premergătoare ale episoadelor și să învețe tehnici pentru a gestiona simptomele.
- Suportul social: Participarea la grupuri de suport sau lucrul cu familia și prietenii poate ajuta persoanele cu tulburare bipolară să facă față mai ușor dificultăților zilnice.
- Modificarea stilului de viață: Adopția unui stil de viață sănătos, inclusiv un program regulat de somn, exerciții fizice și o alimentație echilibrată, poate ajuta la gestionarea simptomelor.
Concluzie
Tulburarea bipolară este o condiție mentală caracterizată prin schimbări extreme ale dispoziției, de la manie sau hipomanie la depresie severă. Aceasta poate afecta semnificativ viața unei persoane, dar cu tratament adecvat, este posibil să fie gestionată eficient. Tratamentul include medicamente, terapie și suport social, iar persoanele care suferă de această afecțiune pot duce o viață normală și împlinită dacă urmează recomandările medicale. Dacă cineva simte că ar putea suferi de tulburare bipolară, este important să caute ajutor de la un specialist pentru a obține un diagnostic corect și un plan de tratament adecvat.
